Ajungem la o varsta la care dam piept in piept cu viata…trebuie sa o infruntam cu orice mijloc posibil…
Realizam ca oricat de multe stim (echivalentul unei persoane mature, intelepte), tot copii suntem…cel putin eu asa ma simt (sau asa sunt)… Niciodata nu e de ajuns ceea ce stim..deci niciodata nu vom spune STOP
Toti se duc…se termina liceul si fiecare isi vede de treaba lui…la facultate cu greu iti creezi o legatura pe care sa o mentii… prietenii tai din copilarie, pana si iubita iti pleaca din localitate sau din tara…si ramai singur. Mi-ar fi de ajuns sa cred ca cineva “acolo” se gandeste la mine. Dar nu stiu daca este cineva. Se mai iveste ici pe colo cate un coleg sau fost coleg de munca sa te sustina moral…sau sa incerce macar…pentru cat timp asta??? nu se stie. Poate pana se plictiseste si el de tine. Sau poate pana isi gaseste alte persoane cu care sa stea. Sau poate ca pleaca si el… who damn knows?
Am ajuns pana in momentul in care NU mai stiu ce sa fac cu viata mea. Prieteni nu mai am…munca nu am…familia ma preseaza…iubita??? neah…prefer sa fiu singur decat cu o tipa care fuge cu altul…sau cu alta (sst!).
Am aproape un an de cand m-am inchis in mine…si de cand nu am mai vorbit cu cineva ceva ok…sa filosofez tot felul de tampenii… Nici nu mai stiu cum e sa vorbesti cu cineva.
Nu stiu sa scriu… ma mai apuca asa la betie…asa cum m-a apucat si in seara asta dupa 2L de bere. Asa ca va rog sa ma iertati cei ce cititi aceste tampenii…asta daca se nimereste cineva sa citeasca asemenea porcarii.
Aceeasi chestie se poate aplica in orice relatie. Cu fiecare despartire te simti tot mai urat si la un moment te saturi. Si ramai cu persoana cu care esti. Dar asta nu inseamna ca persoana in cauza e rea…sau ca te trage in jos… Ai vazut ceva la ea. Si oricate lipsuri ar avea ea…se compenseaza cu acel “ceva”. Acel ceva ce la ea e mai accentuat decat la restul persoanelor cu care ai fost. Multi definesc acel “ceva” ca fiind o combinatie dintre felul in care vorbeste si se comporta…sau temperamentul si nivelul intelectual…aspectul…dar e gresit. Acel ceva nu are o definitie proprie. Este TOT sau NIMIC… E ceva ce nu poate fi vazut. E ca si cu Dumnezeu, nu il vezi dar il simti. A venit si vremea cand nu ma mai gandesc la “one night stand”-uri ci doar la relatii pe bune…ba chiar la persoana care sa ma faca sa o vreau pentru restul vietii langa mine. Si cu toate ca imi e frica sa nu cumva sa fi gresit persoana…as incerca. Sunt de parere ca orice se poate repara. Si daca vrei undeva schimbare…atunci acolo va fi schimbare
